|
so:text
|
Ei sînt frumoși. M-am înșelat. Oh, cît de mult aș vrea să fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urîtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două, ca să-mi mai rafinez chipul și să-mi dispară ridurile. Dar uite că nu-mi crește nici unul. Iar mîinile-mi sînt fine. Oare mi se vor face vreodată zgrunțuroase? Am pielea flască. Ah! Acest trup lucios și păros! Ce mult aș vrea să am și eu așa o piele groasă și o culoare atît de magnifică precum acest verde întunecat. Să am și eu această nuditate decentă, cum e goliciunea lor! Cîntările lor te farmecă, sînt puțin aspre, dar au un anume farmec! Dacă și eu aș putea face ca ei! Ahhh! Ahhh! NU, nu e așa! Să mai încerc o dată, mai tare! Ahh! Ahh! Brr! Nu, nu, nu, nu-i așa, e prea slab, prea lipsit de vigoare! Nu pot să mugesc. Pot doar să urlu. Ahh! Ahh! Brr! Numai că urletele nu se compară cu mugetul! Ah, ce răuvoitor am fost, și cîrcotaș: ar fi trebuit să mă fac mai devreme ca ei și să-i urmez! Acuma-i prea tîrziu! Ei da, sînt un monstru. Un monstru! Doamne, niciodată nu voi fi rinocer niciodată, niciodată! Nu mă mai pot schimba. "Aș vrea, atît de mult aș vrea, dar nu pot Nu mai pot să mă privesc în oglindă. Mi-e rușine de mine. (ro) |
